Astăzi vom vorbi despre problemele de memorie. Cât sunt de frecvente și dacă este normal să fie așa. Când a uita este ceva inofensiv, dar și când ar trebui să te îngrijorezi și mai ales cum să îți antrenezi memoria astfel încât rateurile să fie cât se poate de rare. Vom parcurge împreună câteva exerciții pe care le poți face chiar de azi pentru a-ți ascuți creierul și memoria, indiferent de vârsta pe care o ai!

Care sunt problemele de memorie care nu trebuie să te sperie? Cele tranzitorii. Este foarte probabil să uităm informații la scurt timp după ce ni le-am însușit, mai ales dacă nu sunt folosite frecvent. Cele cauzate de lipsa de atenție. Uiți unde ai pus foarfeca pentru că nu te-ai concentrat asupra acestui lucru, te gândeai la altceva, sau la nimic! Cele cauzate de un blocaj. Ți se pune o întrebare și ai răspunsul pe vârful limbii, știi că îl știi, dar nu-ți vine. Este cel mai comun exemplu de pierdere temporară a memoriei, îl numim lapsus. Cele atribuite eronat. Nu-ți amintești ceva cu exactiatate sau greșești cu privire la detalii cum ar fi ora, locul sau persoana implicată. Atribuirea eronată este și atunci când crezi că spui ceva original dar de fapt l-ai auzit sau l-ai citit undeva. Cele în care deformăm amintirile. Chiar și cea mai clară amintire nu redă în mod fidel realitatea. Particularitățile tale îți afectează percepțiile și experiențele atunci când sunt codificate în memorie. Când recuperezi o amintire, starea ta de spirit și percepția din prezent, din acel moment, pot influența ce informații îți amintești de fapt. Memorarea evenimentelor traumatice. Persistența evenimentelor traumatice, a sentimentelor negative și a temerilor continue este un alt gen de problemă a memoriei. Persistența amintirilor neplăcute este caracteristică persoanelor care suferă de depresie. Când sunt cu adevărat îngrijorătoare pierderile de memorie? Este foarte probabil să fie vorba despre afecțiunea neurodegenerativă Alzheimer dacă pierderile de memorie sunt pe de o parte majore, iar pe de altă parte însoțite și de pierderea altor abilități cognitive, precum gândirea, atenția, orientarea, capacitatea de învățare, cea de a purta o conversație și cea de a efectua operații matematice simple. Pierderile de memorie temporare, pe termen scurt, pot indica faptul că ai un nivel ridicat de stres. În stare de stres, crește nivelul de cortizol. Pe termen lung, o creștere anormală a acestui hormon distruge treptat sinapsele cortexului prefrontal, afectând memoria și ducând la pierderi semnificative ale acesteia la bătrânețe. Să nu uităm faptul că problemele de memorie mai pot fi și consecința oboselii, a depresiei sau efectul secundar al unor probleme de sănătate sau al unor tratamente, însă pe măsura înaintării în vârstă, problemele de memorie încep să ne îngrijoreze. Problemele de memorie sunt mai frecvente decât îți imaginezi, e normal să uiți din când în când și la fel de normal să uiți mai des pe măsura înaintării în vârstă. Cum ne dăm seama că aceste pierderi de memorie sunt firești îmbătrânirii sau simptomul a ceva mai grav? Dacă pierderile de memorie nu sunt extreme și persistente, nu sunt considerate indicatori ai bolii Alzheimer, o formă de demență senilă și nici a unei alte boli care afectează memoria. Extrem și persistent este atunci când persoana uită evenimente recente, când uită numele persoanelor cu care intră frecvent în contact și când nu mai știe unde locuiește și uită trasee pe care le circula în mod obișnuit. În ceea ce privește semnele timpurii de Alzheimer care vizează memoria, acestea includ adresarea de întrebări în mod repetitiv, apariția confuziei și dificultăți de exprimare. Tabloul simptomatologiei este foarte variat și nu se rezumă la lucruri minore ca exemplu faptul că ai uitat titlul unei cărți sau al unui film.