Preotul Iulian Scarlat, asistent social la Spitalul Sfântul Stelian (Centrul de Evaluare și Tratament al Toxicodependențelor pentru Tineri) din București, a trecut la Domnul vineri, 31 ianuarie 2020, după o lungă suferință. 

A urmat teologia visând la parohia lui, dar soarta l-a făcut asistent social la spitalul Sfântul Stelian: „Știu că Dumnezeu a rânduit și sunt fericit că-s și asistent social, și preot. De șase ani, dependenții, scumpii de ei, mă cam știu, s-a cam dus vorba că părintele e atașat și sufletește de ei. S-a creat un oarecare folclor, să zicem așa, în cercurile lor, să nu fie spre laudă”, mărturisea preotul Scarlat într-un reportaj realizat de Gândul.info

Începând din anul 2003, acesta a spovedit și a făcut dezlegări pentru sute de toxicomani, i-a dus în excursii pe la mănăstiri și i-a transformat în cinefili.

Zeci dintre ei au scăpat definitiv de drog sub îndrumarea lui și a psihologilor din spital. Alte sute de tineri sunt încă pe drum. 

„Important e să nu judeci omul, să înțelegi că întâi de toate e drama lui, drama unei vieți care se ratează. De multe ori decade din demnitatea umană, pentru că el este modificat de substanța pe care o consumă și care l-a înrobit. La o anumită vârstă, a luat un tren prost în viață și este un tren din care nu prea mai poate să se dea jos prin propria putere. Soluția e empatia, sau «împreuna suferință» cum îi spunem noi, ortodocșii. Cauți să înțelegi ce s-a petrecut în viețișoara aia a lui. Îi abordez după cum mă luminează Dumnezeu: «Scumpule, caut să înțeleg ce se întâmplă în suflețelul tău». În 2003, când am fost detașat cu jumătate de normă de către Arhiepiscopie, am fost foarte plăcut surprins că drogații erau abordați cu apelativul „mamă” de către infirmiere. Știți, căldura aceasta e unul dintre factorii care m-a determinat să mă atașez de spital și să cer normă întreagă aici”, explica teologul lucrarea lui de asistent social al tinerilor veniți să-și trateze dependența de droguri.

Printre cauzele care îi determină pe din ce în ce mai mulți tineri să ajungă consumatori de substanțe psihotrope, preotul Iulian Scarlat enumera libertinajul, viața haotică, deznădejdea și o „democrație” prost-înțeleasă, în care limitele și direcțiile călăuzitoare au dispărut.

„E o libertate haotică din care s-au născut plăceri și dorințe bolnăvicioase. Se împlinesc cuvinetele sfinților când oamenii vor zice binelui rău și răului bine și oricine va mai face binele va fi socotit nebun. Azi vedem tineretul cât de prost e orientat. Cine are interesul să propovăduiască o libertate atât de haotică din care să se nască plăcerile astea drăcești, dorințe nesănătoase și manifestări la un moment dat aberante și chiar bizare”, se confesa duhovnicul narcomanilor, reporterului publicației Gândul.info .

Potrivit acestuia, dependența de substanțe chimice fiind o boală cu implicații spirituale, reabilitarea presupune și o „medicație” duhovnicească, Taina Sfintei Spovedanii având o mare contribuție la recuperarea bolnavului, dar uneori nu se poate ajunge la ea decât după un urcuș pregătitor.

„Literatura spune că boala lor este o boală bio-psiho-socio-spirituală, deci e și spirituală. Deznădejdea pe care au căpătat-o e pentru că ei fac lucruri care intră în contradicție dură cu morala creștină. Lipsa asta a lui Dumnezeu din viețile lor ei o resimt mereu și simt că nu se mai pot realiza înaintea lui Dumnezeu. Nu mai au acest curaj de a tânji după El. Se simt ca niște Caini. A fost ca o izbitură să-ți dai seama că cei care au accesat resursele bisericii, care au venit și s-au spovedit s-au recuperat mult mai frumos și mai repede decât cei care n-au făcut treaba asta. Este eliberarea pe care el o simte în momentul în care se apropie iar de Dumnezeu și reușește oarecum să se împace, deși în suflețelul lui oricum vor rămâne ceva rețineri … În primele luni citim dezlegările iar până la spovedanie este un urcuș mai anevoios și nici nu este bine să dai buzna în viața lor, să le ceri totul dintr-odată”, povestea pr. Iulian Scarlat în reportajul realizat de Gândul.info.

Pr. Iulian Scarlat a fost înmormântat duminică, 2 februarie, în satul său natal.