Este vorba de „Efectele micului ecran asupra minţii copilului” de Virgiliu Gheorghe împreună cu alţi doi, Ed. Prodomos 2007, 2013. Se găseşte la librăriile Eminescu, Sophia, Bizantină.

Se susţine în această carte că vizionarea imaginilor în succesiunea lor, mai mult sau mai puţin rapidă duce la inhibarea dezvoltării emisferei cerebrale stângi, cea care este responsabilă cu procesele de logică, de analiză, vorbirea, scrierea, citirea.

„Emisfera stangă se ocupă de procesele liniare, analitice şi succesive. Ea mediază gândirea logică, deductivă, analiza şi sinteza. Analizează şi aranjează detaliile în ordine (de exemplu,conceptul de timp sau relatia cauze-efect). De reţelele emisferei stângi depinde buna stăpînire a gramaticii, aşezarea cuvintelor in frază(sintaxă).

Emisfera dreaptă guvernează procesele ce presupun o percepere globală şi simultană, imaginaţia, emoţiile, culorile etc.”

Fiind responsabilă de creearea imaginilor este stimulată în exces prin intermediul televizorului şi calculatorului, iar acesta se face în detrimentul emisferei stângi. Pe parcursul vizionării activitatea emisferei stângi este extrem de redusă, şuntam astfel partea stângă dar şi mai grav este efectul asupra părţii din faţă a creierului, cortexul prefrontal, a cărui dezvoltare frînată greu mai poate să fie recuperată după 6 ani, ducând la incapacitate de concentrare a atenţiei, hiperactivitate, ADHD.

Una este să asculţi o poveste, recepţionată cu emisfera stângă comunicată apoi emisferei drepte unde se formează imaginea(se folosesc ambele emisfere şi canalul de comunicare dintre ele, ritmul procesului este cel normal, de antrenare treptată), şi altă este să recepţionezi imaginile de-a gata, direct în emisfera dreaptă(este şuntată emisfera stângă , rămîne nefolosit canalul de legătură, frecvenţa recepţionării imaginilor nu favorizează reflexia, se intră într-o stare de pasivitate).

„Academia Americană de Pediatrie recomandă ca până la doi ani copiii să nu fie lăsaţi să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei şcolare, se li se limiteze timpul vizionării (cumulat televizor, video sau calcullator) la una, cel mult două ore pe zi. Unii autori opinează că măcar până la 5-6 ani când se incheie prima perioadă esenţială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ţinuţi departe de televizor şi de calculator.”

Situaţia este foarte gravă în SUA , dar şi în Europa a început să se acutizeze. Inclusiv la noi au inceput să apară aceste probleme. Fără a se dori sau poate tocmai acesta fiind scopul urmărit, ni se pregătesc ca succesori nişte indivizi decerebraţi, pasivi, care să facă exact ce li se spune ca nişte roboţei, sau care să fie lesne manevrabili.

Prof. Ilie Badescu scrie:

„Deficientele de atentie si concentrare, slabirea capacitatilor mentale, a puterii de judecata si a motivatiei sunt probleme care se afla de cateva zeci de ani in atentia cercetatorilor din lumea occidentala. In ultima vreme aceste afectiuni au inceput sa fie observate si la multi dintre copiii si tinerii din tara noastra, sindromul anuntandu-se a avea o larga raspandire raspandire in urmatorii 10 ani.

Cartea de fata este primul semnal de alarma, prima analiza temeinica a fenomenului in cauza. Ea ofera un pretios material informativ atat parintilor sau celor care se ocupa de educatia tinerilor, cat si tuturor celor care vor sa inteleaga pericolul pe care il reprezinta tehnologia audio-video si cultura divertismentului pentru sanatatea mentala, pentru viata fiecaruia dintre noi.

Intelegerea mecanismelor ce stau in spatele procesului disolutiv la care este supusa mintea omului in societatea moderna poate fi un prim pas pe calea reintoarcerii la normalitate sau la mentinerea in afara sferei de influenta a modului de viata bolnav propus de televiziune, divertisment si, in ultima instanta, de cultura nihilismului.”

Multă sănătate.